In urma modificarii legislatiei achizitiilor publice prin intermediul Ordonantei Guvernului nr. 3/2021, definitia notiunii de subcontractant, prevazuta de dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. yy) din Legea nr. 98/2016 privind achizitiile publice, a fost completata cu urmatoarea fraza “Punerea la dispozitie a unui utilaj sau furnizarea de materiale/bunuri in cadrul unui contract de achizitie publica nu este considerata subcontractare in sensul prezentei legi.”.
Scopul declarat al modificarii a fost aceea de a clarifica semnificatia notiunii de “subcontractant”, in vederea evitarii confuziilor intre aceasta si notiunea de “furnizor”.
Interventia legiuitorului a fost oportuna, deoarece distinctia dintre furnizor si subcontractant prezinta o importanta relevanta practica, dat fiind faptul ca legislatia din domeniul achizitiilor publice reglementeaza, in ipoteza subcontractarii, o serie de obligatii in sarcina ofertantilor, subcontractantilor si autoritatii contractante, care nu exista in cazul furnizorilor, dupa cum urmeaza:
– obligatia ofertantului de a include in oferta informatii referitoare la partea din contract care urmeaza sa fie indeplinita de subcontractanti si valoarea acesteia, precum si datele de identificare ale subcontractantilor, daca acestea sunt cunoscute la momentul depunerii ofertei;
– obligatiile privind evitarea conflictului de interese de catre subcontractantii declarati;
– obligatia autoritatii contractante de a de verifica inexistenta unei situatii de excludere in legatura cu subcontractantii propusi de ofertant;
– intre ofertant si subcontractant trebuie sa fie incheiat un acord de subcontractare, care se anexeaza la formularul DUAE depus de ofertant;
– subcontractantul trebuie sa completeze, la rândul sau, un formular DUAE separat;
– autoritatea contractanta poate solicita ofertantului sa transmita informatii si documente relevante referitoare la capacitatea tehnica si profesionala a subcontractantilor propusi, cu privire la partea din contract pe care acestia urmeaza sa o indeplineasca efectiv etc.
Tinand cont de cele mentionate mai sus a se considera ca un furnizor al ofertantului are de fapt calitatea de subcontractant echivaleaza cu impunerea unor obligatii in plus atât in sarcina acestui operator economic, cât si a ofertantului.
Totodata, in cazul in care autoritatea contractanta ar asimila furnizorul unui subcontractant si ar constata ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de lege pentru ipoteza subcontractarii, aceasta ar putea cere inlocuirea furnizorului in discutie sau chiar sa dispuna respingerea ofertantului din cadrul procedurii de atribuire.
Asadar, completarea adusa de OG nr. 3/2021 definitiei legale a subcontractantului, prin care s-a prevazut expres ca faptul ca un operator economic actioneaza in calitate de furnizor in cadrul unui contract de achizitie publica nu il transforma pe acesta in subcontractant, a fost benefica.
Cu toate acestea, modificarea legislativa mentionata a generat alte confuzii cu privire la delimitarea dintre calitatea de furnizor si cea de subcontractant.
Problema ridicata in practica a fost urmatoarea: in cazul in care contributia unui operator economic desemnat de ofertant ca subcontractant consta in a-i pune la dispozitia acestuia un utilaj sau in a-i furniza materiale/bunuri in cadrul contractului de achizitie publica, acest operator economic poate fi considerat un veritabil subcontractant sau este, in realitate, doar un furnizor?
Fata de formularea art. 3 alin. (1) lit. yy) din Legea nr. 98/2016, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 3/2021, unele autoritati contractate s-au grabit sa traga concluzia ca operatorul economic aflat in ipoteza anterior mentionata nu poate avea calitatea de subcontractant, chiar daca intre acesta si ofertant a fost incheiat un acord de subcontractare, deoarece nu este implicat direct in executarea contractului de achizitie publica, astfel incât acesta este, de fapt, doar un furnizor. Cu alte cuvinte, s-a considerat ca delimitarea dintre calitatea de furnizor si cea de subcontractant se face in functie de activitatile indeplinite de acestia si independent vointa ofertantului, respectiv de tipul de contract incheiat intre ofertant si tert.
In concret, au existat cazuri in care autoritatile contractante au respins oferte depuse in cadrul unor proceduri de atribuire organizate de acestea, pentru simplul si unicul motiv ca, prin raportare la activitatile aflate in sarcina subcontractantului desemnat de ofertant, conform acordului de subcontractare, acest operator economic ar fi avut de fapt ”doar” calitatea de furnizor.
Ceea ce au ignorat astfel de autoritati contractante a fost, in primul rând, interpretarea teleologica a modificarii intervenite prin OG nr. 3/2021. Astfel cum am aratat mai sus, scopul declarat al legiuitorului a fost acela de a lamuri diferenta dintre subcontractant si furnizor. Dar la ce ar folosi lamurirea acestei diferente? in mod evident, la determinarea operatorilor economic carora trebuie sa li se aplice rigorile prevazute de lege pentru subcontractanti. Astfel, daca un operator economic nu face altceva decât sa puna la dispozitie un utilaj sau sa furnizeze materiale sau bunuri, este evident ca acesta nu trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de lege pentru subcontractanti.
In al doilea rând, astfel de autoritati contractante au ignorat dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. w) din Legea nr. 98/2016, care prevad in mod expres ca, daca o entitate pune la dispozitia contractantului produse si servicii, aceasta are calitatea de furnizor, cu exceptia cazului in care aceasta are calitatea de subcontractant. Prin urmare, incheierea unui acord de subcontractare intre ofertant si furnizor ii confera acestuia din urma calitatea de subcontractant al acelui ofertant. Asadar, ofertantul este cel care decide daca sa incheie sau nu un acord de subcontractare cu furnizorul.
Numai in masura in care ia decizia de a subcontracta, ofertantul trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de lege pentru subcontractare. insa, atâta timp cât ofertantul indeplineste toate obligatiile prevazute de legislatia achizitiilor publice in legatura cu subcontractarea, operatorul economic declarat ca subcontractant detine aceasta calitate, indiferent de natura activitatilor care fac obiectul acordului de subcontractare.
Asadar, putem concluziona ca este la latitudinea operatorilor economici daca declara o companie care le furnizeaza materiale/bunuri in cadrul unui contract de achizitie publica ca subcontractant sau furnizor, diferenta dintre cele doua calitati fiind data de tipul de contract semnat intre cele doua companii.
Cu toate acestea, atragem atentia asupra faptului ca, in situatia in care ofertantul doreste ca autoritatea contractanta sa ia in calcul capacitatea economica si profesionala a tertului, pentru partea acestuia de implicare in executarea contractului, atunci este necesar ca tertul sa fie declarat ca subcontractant, nefiind suficient sa aiba calitatea de furnizor. Prin urmare, intr-o astfel de situatie, ofertantul nu mai are libertatea de a opta intre a declara sau nu tertul ca subcontractant.
Hai sa ne conectam pe Linkedin
Cititi si: Ce reprezinta achizitiile publice